Dear Mr. President...

Ionut m-a rugat să scriu un guest-post în care să fac o legătură între muzica rock si criza politică. În acest moment, niciun stil muzical nu e mai potrivit să descrie haosul în care trăim.
Experienta mea e mult prea mică si evit să mă arunc în diverse analize pe teme politice. Încerc să-mi păstrez respectul (asa m-au învătat mama si tata) fată de niste persoane mult mai în vârstă decât mine, dar – LA NAIBA – tare greu mai este.

Nu cred că e cazul să fac o radiografie a tării în care trăim. Se stie. Simtim cu totii dispretul autoritătilor fată de noi. Si eu plătesc chirie. Si eu mă uit cu emotie la cursul valutar. Si eu stau la cozi. Si eu astept autobuzul jumătate de ora. Si eu am parte de fete acre la ghisee. Si eu am dat plicul la doctor si am fost umilită. Si eu am o mamă bolnavă care cu greu îsi cumpără medicamentele necesare. Si eu am făcut o scoală... ca să fiu călcată în picioare. Si eu mă enervez zi de zi. Si eu muncesc si mă obosesc pentru... Chiar asa? Pentru ce? Haz de necaz – asa supravietuiesc în jungla asta.
Pot să observ ce fac politicienii. Încerc să înteleg mecanismele. Înainte de a pune stampila pe un nume, vreau să stiu anumite lucruri. Poate gresesc, dar în viata mea n-am văzut atâta PROSTIE. Văd oameni cu functii importante care nu sunt în stare să lege două fraze. Recită o poezie învătată, dar o recită atât de prost. Nu mă miscă deloc.
Sunt eu tânără, dar actuala campanie electorală mi se pare cea mai “sictirită” de până acum. Pe vremuri, se mintea cu talent. Acum… nici măcar să mintă cu talent nu sunt în stare. (Nu că as fi de acord cu asa ceva) La televizor văd niste maimutoi certându-se. Prin Bucuresti - gri si sters ca întotdeauna – văd bannere hilare care atârnă pe te miri unde. Văd cum suntem umiliti. Văd cum suntem luati de prosti. Văd cum legea e respectată (sau nu) în functie de toanele unora. Văd politicieni care “fac cu rândul” la putere.

 Sictir, silă, dispret.

Trist este că aceste lucruri le văd si la oamenii din jurul meu. Răutatea asta vine din noi sau din mediul în care trăim? Am ajuns niste “animale”, (sau am fost mereu – e discutabil).
 Scuipăm, înjurăm, furăm, acuzăm, mintim, judecăm   – în general. Doamne Doamne m-a ajutat să întâlnesc în viata asta si oameni minunati.
Stăm cu ochii bulbucati spre clasa politică si asteptăm minunea minunilor. Cred că ar trebui să începem “curătenia” si în ograda noastră.

Sunt dimineti în care văd tara asta asa:

Marilyn Manson - Arma-goddamn-motherfuckin-geddon
Uploaded by MarilynManson. - Explore more music videos.

Speranta mea n-a murit. Încă. România e sictirită. Si eu sunt sictirită. Pentru că e ziua lui Traian Băsescu, nu-i dedic nicio monstruozitate de piesă rock - desi ar merita. Piesa următoare spune TOT.

Dear Mr. President,
Come take a walk with me.
Let's pretend we're just two people and
You're not better than me.
I'd like to ask you some questions if we can speak honestly…
 


GUEST POST BY OANA PORTASE

PS: Draga mea Oana, te iert de data asta:), caci iata, din nou mi-ai facut bucuria unui post superb....:)