Zana Portase, a carei scriitura o ador.. (si nu numai scriitura:P) ne invita la un exercitiu de amintiri: sa scriem despre un moment special din viata noastra...si sentimentele traite.
Daca ea insista pe nevoia de a avea alaturi pe cineva, nu doar prin vorbe ci mai ales prin fapte, eu am sa il fac pe dan diaconescu sa moara de ciuda...la gandul ca in 1989 otv-ul nu primise inca licenta:)))
Deci...momentul meu special - FUGA LA BUCURESTI ! - date de retinut - aveam doar 8 ani si eram singur:))
Bucurestiul a fost mereu un vis al meu cand eram mic...asa de mare era acest vis incat intr-o zi de vara a lui 1989 am decis sa mi-l implinesc.
Ma jucam cu niste prieteni la gara din orasul meu natal, cand la un momentan a tras personalul de Bucuresti, de la ora 13...fara sa imi dau seama, m-am urcat in tren, dar pana sa cobor acesta a pornit...sub privire socate si inlacrimate ale colegilor de joaca:)))
La Targoviste a venit controlorul, care vazandu-ma singur m-a luat la intrebari...primind raspunsul ca sunt cu mama care e la baie....excursia a continuat fara probleme pana la Chitila, destinatie unde, la a doua intalnire cu controlorul, am izbucnit in plans, spunand ca m-am pierdut...cand a aflat bietul om de unde plecasem, sa lesine:)))) da-i si opreste trenul, ia fugarul dupa tine si incepi sa intrebi prin gara la Chitila daca merge cineva la Pucioasa...si ce sa vezi Doamne, miracol si minune..ca tocmai invatoarea mea era pe peron..nu e nevoie, sper, sa va descriu privirea ei:)))))
Acasa fusesera demarate operatiunile de cautare ale Elodiului:))) - padurile scotocite, barajul luat la puricat, fiecare colt din oras rascolit, pentru ca tocmai se pierduse vedeta orasului:))) ai mei, saracii, cu inima cat un purice..
Drumul de intoarcere tin minte doar un singur lucru...invatatoarea care nu a putut sa scoata un sunet...si un calator care vazandu-ma cum plang...mi-a dat un pachet de biscuiti...ce nu l-am lasat din mana nici cand ai mei bateau la mine ca la fasole (PS: in atentia Protectiei Copilului - minorul din poveste nu a suferit rani sau traume majore -asa e el:P)
joi, ianuarie 21, 2010
Precursorul Elodiei, anul de gratie 1989
joi, ianuarie 21, 2010
Etichete:
caterinca cu budinca,
copilaria mea,
dan diaconescu,
elodia,
oana
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Deci ai vazut doar Gara de Nord? :))))
Haha! Aventurier mic. :)
@Oana: nup...m-am oprit la chitila..deci target esuat:P:P:P
@Lilick: dap, eu sunt ala:D:D:D
Trimiteți un comentariu