Am zis ca, cine stie, poate nu sunt eu ok cu treaba asta, asa ca am ales sa sondez piata twitteristilor si sa vad ei ce spun. Prima pe lista nu putea sa fie decat o persoana "enervanta intr-un stil anume:P", dupa cum a aflat chiar azi dimineata...Asadar, s-o ascultam pe Oana:
Oana Portase si cei sapte pitici
Asa imi place sa ma prezint. Pitici? Da. Pitici pe creier. Nu imi place sa le spun prejudecati, principii, fixuri... Prefer pitici. Sunt ai mei si n-am decat sa ma impac cu ei.
Oana in the big city
Am fost mereu pasionata de jurnalism. Asta si pentru ca am considerat ca matematica si fizica sunt niste chestii venite de pe alta planeta, special ca sa ma chinuie pe mine. Nu le-am inteles niciodata. Am supravietuit liceului, am terminat jurnalismul, am lucrat la o agentie de presa, iar acum prestez intr-o televiziune de stiri.
Munca in lumea stirilor ma oboseste ingrozitor, dar imi place la nebunie. De viitor nu imi place sa vorbesc. Stiu sigur ca vreau sa fac ce-mi place.
Oana se da pe Twitter
Recunosc... sunt si lenesa. Sunt aia mica de respira greu. :)) Poate de aceea nu am blog. Ma enerveaza la culme sa fac ceva doar pentru ca este la moda, pe val, in voga. Mi se pare penibil sa imit sau sa incerc sa impresionez. Nu am de ce sa-mi fac blog doar pentru a incerca sa atrag atentia si pentru a-mi hrani orgoliul. Sunt prea obosita ca sa am dezbateri cu cei care eventual m-ar injura. Gandurile, bucuriile, dezamagirile mele pot ramane si intr-un notepad, la mine in calculator. Parerile mi le pot impartasi la o cafea. Deocamdata... nu imi fac blog.
Dar lucrez cu stirile, iar informatia imi place. Nu citesc ziarele, citesc blogurile. Incepusem sa vad din ce in ce mai des "follow me on twitter". Am intrat si mi s-a parut un haos total. Totusi, curiozitatea mi-a fost starnita de doua evenimente:
- CNN daduse breaking news cu o informatie preluata de pe Twitter
- Asa-zisa revolutie din R.Moldova a dus la blocarea site-urilor moldovenesti, iar tinerii comunicau pe Twitter.
Si uite asa mi-am facut cont. Urmaresc oameni care mi se par interesanti. Jurnalisti, specialisti in comunicare, prieteni, politicieni, etc. M-a fascinat felul in care se raspandeste informatia. Pentru munca, imi este mult mai usor sa preiau informatii proaspete.
Imi place si pentru ca aflu despre evenimente frumoase ce au loc in Bucuresti. Intr-adevar, Twitter-ul este o forma buna si usoara de promovare. Nu am avut "incidente" urate. Nu m-a abordat nimeni intr-un mod grosolan, cum se intampla pe alte platforme de socializare. Din contra, mi-am facut alti prieteni.
Mai sunt pasionata de fotografie. O sa vedeti numeroase RT-uri de la mine, care tin de lumea fotografiei.
Totusi, trebuie sa fie si ceva aspecte negative. Spamm-ul, bineinteles. De asemenea, nu-mi plac persoanele care se ocupa doar cu promovarea unor site-uri sau bloguri si atat. Hai sa mai si radem. Sa mai impartim un clip simpatic de pe youtube, o gluma, un banc, o poveste.
Nu inteleg oamenii care se ataca pentru diverse tweet-uri. Daca postez o informatie, nu inseamna ca sunt si de acord cu ea. Daca cineva ma urmareste si nu are treaba cu politica sau stirile, atunci sa-mi dea unfollow... nu sa ma atace ca sunt stresanta.
Sunt bucuroasa cand primesc feedback de la diversi prieteni in legatura cu tweet-urile mele. Ma suna sau imi scriu sa-mi spuna ca au citit ce am postat si ca le-a fost de ajutor (trenuri blocate, metrou oprit, drumuri inchise, inundatii, etc.) Mi se mai multumeste pentru promovarea blogurilor. Eh, ma umflu in pene si simt ca explodez cand primesc un "multumesc" sincer.
Ca incheiere, mentionez ca mi-am pus Power Twitter. Stiu si de alte aplicatii. Mie imi place asta. Motivul principal este ca pot vedea link-urile, fotografiile, filmuletele. Am arahnofobie. :D Am patit de multe ori sa dau click pe o imbarligatura de link tipic Twitter-ului si pe monitor sa-mi apara ditamai poza cu un paianjen. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu