Adio maestre...

N-as fi vrut sa ajung la clipa asta, in care sa fiu nevoit sa scriu aceste randuri...maestre, de ce ma pui in situatia asta?:(
Gheorghe Dinica a fost pentru mine ca un tata din povesti, un om minunat, un artist desavarsit si un inger trimis de Dumnezeu pe pamant, sa ne incalzeasca sufletele...
L-am iubit si pentru ca datorita lui, micul meu oras natal, Pucioasa, devenea mereu un furnicar de fericire si bucurie, in fiecare vara cand maestrul Dinica venea sa isi petreaca concediul la noi.
Cuvintele nu isi au rostul, cel putin nu acum maestre...O sa imi fie dor de tine, de rolurile tale magistrale...de glasul tau frumos, care impreuna cu Nelu Ploiesteanu ne indemna sa traim viata...caci dupa ea nu ramane decat o pulbere de stele...ADIO Maestre...Du-te sus la Dumnezeu si multumeste-i din partea noastra ca ni te-a daruit...pentru atat de scurta vreme...