Pe 25 noiembrie 1937 s-a semnat celebrul Pact de neagresiune electorala de catre Iuliu Maniu, presedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, şi Corneliu Zelea Codreanu, capitanul Mişcării Legionare, la care au aderat Gheorghe I. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi Constantin Argetoianu, presedintele Partidului Agrar. Semnarea acestui act a indus in opinia publica confuzie. Cum sa faci o alianta cu Garda de Fier?
Sa revin insa la paralela pe care voiam sa o fac. In ambele situatii (Alianta de azi si Pactul din 1937) miza era cat se poate de asemanatoare: In 1937, intelegerea se facea impotriva guvernului Tatarascu, guvern de casa al Regelui Carol al II-lea, si a tendintelor dictatoriale ale Regelui. Situatia din ziua de azi cred ca nu mai e nevoie sa o explic. Tendinta domnului Basescu de a-si impune un guvern personal (Boc, Croitoru sau Negoita) si dorinta de a controla toate Institutiile Statului, au impins lucrurile spre pozitionarea politica a Opozitiei de azi, cand o Alianta considerata de unii poate impotriva « naturii » e singura cale pentru a impiedica ascensiunea unui om cu tendinte clar autoritare.
Dar sa ne intorcem la momentul 1937. Spuneam ca Pactul de neagresiune a derutat electoratul. Rezultatele alegerilor nu au fost cele sperate de cei care l-au semnat. Nimeni nu a reusit sa obtina procentul care ii dadea dreptul sa formeze un guvern, iar Carol a pus capat regimului democratic, instaurand in 27 februarie 1938 ceea ce s-a numit Dictatura Regala din Romania. Totul precedat de rupturi in PNL si PNT, fortate de Regele Dictator. Va e cunoscut stilul, nu? Divide et impera.
Se intreaba astazi, multi, cum s-ar fi pozitionat Corneliu Coposu, astazi, fata de aceasta criza politica cu care ne confruntam. Seniorul insa a lasat ca testament politic pozitia lui fata de Pactul din 1937. L-a numit « Un moment de rascruce in lupta pentru apararea libertatilor democratice din istoria Romaniei ». Si, repet, Pactul de atunci se facea cu temuta Garda de Fier, nu cu un partid democratic, membru cu drepturi depline in Parlamentul European. Cateodata trebuie sa te aliezi cu dracu’ ca sa scapi de ta’su. Se numeste, simplu, compromis politic, si niciun mare politician nu s-a ferit de asa ceva atunci cand interesul national a fost mai presus de orice.
2 comentarii:
Situatiile istorice se remarca prin similitudini si repetitii ciclice. Modul de abordare a acestora diferentiaza popoarele intre ele. Sunt unele care invata din greseli, altele care nu. Noi intram in ultima categorie: dupa atatia ani de la impuscarea odiosului, in 2004 ne-am luat un dictator de schimb. Sper sa nu mai repetam eroarea, iar pentru a scapa de ea si de el, tatucul, e nevoie de compromisuri.
@Ada Rus: multumesc pentru vizita Ada. Da, ai dreptate, e nevoie de un compromis pentru a salva tara de cel mai mare rau de dupa 1989. Si impreuna vom reusi.
Trimiteți un comentariu